Publicat pe

Arta timpului- vazuta de Erika

Articolul de mai jos este preluat de pe blogul Terapie prin scris, al prietenei noastre Erika, va invit sa cititi pe acest blog si celelalte articole scrise cu o maiestrie si sensibilitate deosebita

Cas-fluture-filigranJoi după masă am fost convocată la ședință cu părinții la clasa băiatului meu, elev la școala de arte din Tg.Mureș, secția chitară. Tabla a rămas neștearsă de la clasele mai mari, probabil după o oră de filozofie, mi-am scos agenda și am început să notez, de pe tablă. Sunt foarte atentă la idei interesante, idei ce să-mi ridice semne de întrebare sau cel puțin să mă ducă spre o conversație cu mine, oare de ce, oare cum, e adevărat? Am găsit bineînțeles un citat interesant, nu știu cui îi aparține dar sună cam așa:

 Culoarea nu e a lucrurilor ci a ochiului nostru.

Interesant, adică noi, prin puterea imaginației și a minții noastre reușim să colorăm tot ce vedem în jur. Da, e adevărat în mare parte! Cum percepem arta, cum vedem o capodoperă sau un act creativ? Se spune că o carte poate fi percepută diferit în funcție de momentul citirii. Azi dacă citești o carte o percepi într-un fel, dar dacă o recitești peste zece ani poate avea cu totul alt mesaj. Are sens, pentru că ochiul nostru privește din alt unghi și scoate în prim-plan ideile importante pentru noi în momentul citirii. Dacă ar fi să mă iau după acest concept, citatul e foarte adevărat. Culoarea nu e a lucrurilor ci a ochiului nostru. Eu scriu cu drag o povestire, o trec prin sita imaginației mele, o expun cu teamă dar în același timp cu mândrie, am creat un context, un personaj, un mesaj, cum percepi tu acel mesaj?

Eu trebuie să eman o emoție care să ajungă prin ochiul tău la sufletul tău.

Pentru mine e un singur moment, cel al creației, ochiul meu filtrează prin pâlnia trăirilor mele tot mesajul, dar ochiul tău vede diferit în funcție de momentul citirii. Ochiul tău filtrează primul, apoi sufletul tău simte sau nu, depinde în ce culori se desenează viața ta în acele clipe.

Pare încâlcit ceea ce spun dar nu este, este simplu, te uiți la o pictură și îți place sau nu. Dar dacă te uiți la o pictură ce știi că este una din cele mai renumite din lume, ai curaj să spui că nu-ți place? Suntem influențabili, ni se spune ce să citim, ce artiști să aplaudăm, ce picturi să admirăm. Ți s-a întâmplat vreodată să vezi un act artistic deosebit, să citești o carte a unui necunoscut care să-ți meargă la suflet direct, să vezi o pictură pe o cană de exemplu care să te facă să exclami, wow? Da, mă preocupă arta no name, arta făcută simplu, din suflet pentru suflet, arta care nu are sorți de izbândă poate pentru că e inedită, nu are termeni de comparație, e unică în felul ei.

Ceas-BranSoțul meu are multe discuri de vinil, cu muzică bună, metri întregi de discuri, e averea lui, la care ține enorm. Discurile de vinil, care se ascultau pe vremuri și aveau scârțâitul acela specific, eu îi spuneam melodia cartofilor pai, că suna ca sfârâitul cartofilor în baia de ulei. Acum, puțini mai au acele pick-up-uri pe care să se poată asculta vinilurile. Știu persoane care au aruncat grămezi de viniluri găsite prin podurile caselor, prin subsoluri, prin valize uitate de timp. Nu m-am gândit niciodată că aceste viniluri pot deveni artă.

Până când am întâlnit un om care transformă aceste bucăți de plastic în ceasuri sculptate, în amintiri, în episoade personalizate de timp și de viață. Vă invit să-i admirați lucrările pe site-ul artatimpului.ro. Arta timpului, cât de sugestiv a fost denumit acest site, sau acest hobby, timpul ca artă, ca ochi, ca percepție, arta ca timp, ca muzică, ca talent.

Un artist lucrează, crează, prin ochiul lui ceea ce poate ajunge la sufletul tău, dar percepția actului său creator poate pendula în funcție de viziunea ta în acel moment al vieții. Ești de acord cu asta?

Erika Te invit să admiri frumoasele ceasuri pe discuri de vinil și să-mi lași un comentariu dacă ți-au plăcut, uneori arta e ceea ce se întâmplă chiar lângă noi.

Lumea poate fi salvată prin artă, artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.

Brâncuși